Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Andrei Pleșu critică retorica „naționalismului sănătos” menționată de Nicușor Dan, considerând-o o formă de mândrie națională exagerată.
- Eseistul folosește un exemplu de dineu diplomatic cu ministrul francez Jacques Toubon pentru a ilustra tendința de a atribui realizări universale unor români.
- Textul lui Pleșu subliniază contrastul dintre entuziasmul patriotar local și perplexitatea oaspeților străini în timpul evenimentului descris.
Eseistul Andrei Pleșu a publicat un text de opinie pe pagina sa de Facebook, intitulat „Patria și mapamondul”, în care taxează utilizarea unei retorici pe care o numește patriotardă. Această intervenție vine ca un răspuns la menționarea sintagmei „naționalism sănătos” de către președintele Nicușor Dan în spațiul public, o afirmație pe care Pleșu o consideră că a fost lansată fără explicații suficiente.
Relatarea unui incident diplomatic din anii '90
Pentru a ilustra ceea ce consideră a fi ridicolul mândriei naționale exacerbate, Pleșu recurge la o experiență personală dintr-un dineu diplomatic organizat la mijlocul anilor '90. La evenimentul găzduit de Ambasada Franței, în prezența ministrului francez al Culturii, Jacques Toubon, autorul descrie cum discuțiile protocolare au degenerat într-o serie de afirmații prin care participanții români încercau să atribuie unor personalități locale descoperiri sau ramuri ale culturii universale.
Atribuirea unor realizări universale unor români
Conform relatării lui Pleșu, în cadrul acelei întâlniri, interlocutorii români au încercat să îi demonstreze ministrului francez că teatrul absurdului este o creație a lui Eugen Ionescu, sculptura modernă este legată de Constantin Brâncuși, iar aviația este o „afacere românească” datorită unor figuri precum Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă. Autorul menționează, de asemenea, o tentativă de a atribui conceptul de sonicitate lui Gogu Constantinescu, descriind atmosfera de la masă ca fiind una de „conflict diplomatic” și de „umilire” pentru oaspeții străini.