Despre Un Ziarist
Mi-am făcut
ziar.
Aveam prea multe întrebări
pentru marginile celorlalte.
Eu sunt Un Ziarist.
Pălăria e de altădată. Întrebările sunt de azi.
O întrebare în plus
Voia să scape
de o întrebare.
S-a ales cu un ziar.
Citeam cu un creion în mână. Lângă promisiuni notam datele, lângă cifre refăceam socotelile. Unele articole se terminau tocmai când începeau întrebările mele.
Un domn deranjat de însemnări mi-a spus să-mi fac propriul ziar. L-am luat în serios.
I-am spus Un Ziarist. Mi-am păstrat pălăria, am făcut loc pe birou și m-am instalat aici.
Niciun loc prea mic
Cu ochii pe
toată România.
Fiecare județ are loc în ziarul meu. Cu orașele, comunele, oamenii și întâmplările lui.
O poveste bună dintr-un sat nu trebuie să ajungă întâi la București ca să merite citită.
Mă interesează ce se întâmplă acolo
și într-o marți obișnuită.
Tu, cititorul
Și pe tine.
Pentru mine, locul acela contează
și fiindcă tu ești acolo.
Mă întreb ce ai vrea să afli despre orașul tău, ce hotărâre îți schimbă socotelile și ce se pregătește acolo unde ai părinții.
Rămân pe fir.
Am un sertar imaginar pe care scrie „S-a promis”. Îl deschid și după ce s-au strâns scaunele și a plecat presa.
Îți respect timpul.
Îți vezi de zi, mă găsești aici. Când apare ceva important, care chiar te privește, îți dau de veste. Nu-mi place să trag omul de mânecă doar ca să-mi admire pălăria.
Povestea continuă
Marginile
sunt libere.
Am pornit de la însemnările făcute pe ziarele altora și am ajuns să răspund pentru unul al meu.
Următoarea întrebare bună s-ar putea să vină de la tine.
Eu am făcut ziarul.
Restul îl aflăm împreună.
