Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Avocatul Claudia Chiriță precizează că legislația română nu utilizează termenii de „custodie” sau „program de vizită”, ci se referă la autoritatea părintească și legături personale.
- Decizia Curții Constituționale nr. 128/2025 confirmă că locuința copilului se stabilește la unul dintre părinți, bazându-se pe interesul superior al minorului.
- Ambii părinți au dreptul legal de a primi informații despre copil de la instituțiile de învățământ sau de sănătate, conform Legii nr. 272/2004.
Avocatul Claudia Chiriță, membră a Baroului București, subliniază că legislația română nu utilizează termenii de „custodie comună”, „custodie exclusivă” sau „program de vizită”. În loc de aceste etichete, dreptul familiei se bazează pe concepte precum autoritatea părintească, locuința minorului și legăturile personale. Autoritatea părintească vizează drepturile, responsabilitățile și deciziile majore privind viața copilului, nu implică automat o împărțire matematică a timpului între părinți.
Locuința și deciziile importante
Conform explicațiilor avocatei, stabilirea locuinței minorului la un singur părinte nu înseamnă pierderea autorității părintești de către celălalt. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 128/2025, a confirmat regula din Codul civil conform căreia locuința copilului se stabilește la unul dintre părinți, având ca reper interesul superior al acestuia. Deciziile majore, precum educația sau tratamentele medicale complexe, trebuie luate în comun de ambii părinți, indiferent de domiciliul minorului.
Dreptul la informații și călătorii în străinătate
În ceea ce privește accesul la informații, Legea nr. 272/2004 prevede că ambii părinți au dreptul de a solicita și primi informații despre copil de la școli sau unități sanitare, indiferent de modul în care este exercitată autoritatea părintească. Totodată, potrivit Legii nr. 248/2005, declarația autentificată a celuilalt părinte pentru călătorii în străinătate poate fi valabilă pentru o perioadă de cel mult trei ani de la întocmire.