Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Muzeul „Grigore Antipa” din București explică mecanismele complexe prin care păsărilor migratoare se orientează în zborul de lungă distanță.
- Păsările utilizează soarele și ceasul biologic intern, constelațiile, câmpul magnetic al Pământului, reperele vizuale și simțul olfactiv pentru navigație.
- Orientarea nu se bazează pe un singur instrument, ci pe o combinație de simțuri și fenomene naturale interpretate cu precizie.
Unul dintre primele secrete ale navigației aviare este utilizarea astronomică a soarelui. Poziția sa pe cer se schimbă în continuu pe parcursul unei zile, dar păsările își interpretează poziția în strânsă legătură cu ceasul lor biologic intern, permițându-le să corecteze unghiul de zbor și să își mențină direcția corectă, indiferent de ora la care zboară.
Navigatori nocturni ghidați de stele
Speciile de păsări care migrează pe tiempo nopții utilizează cerul înstelat ca o uriașă hartă de navigație. Aceste păsări pot învăța să se orienteze în raport cu rotația aparentă a cerului nocturn, memorând constelațiile și punctele fixe din jurul cărora se rotește bolta cerească.
Detectarea câmpului magnetic al Pământului
Păsările dețin o „busolă” biologică care le permite să detecteze câmpul magnetic al Pământului. Această capacitate utilizează înclinația liniilor câmpului magnetic pentru stabilirea exactă a direcției, fiind un element crucial în marile traversări ale globului.
Repre vizuale și simțul olfactiv
Pe lângă elementele celeste și magnetice, experiența și reprele vizuale ale peisajului terestru, precum lanțurile muntoase sau liniile de coastă, joacă un rol important. La anumite specii, chiar și simțul olfactiv pot furniza informații utile pentru navigație, arătând că păsării combină toate informațiile disponibile pentru a-și atinge destinația.
