Descoperite în Indonezia dovezi ale utilizării substanțelor psihoactive de acum 25.000 de ani

Descoperiri arheologice realizate în Sulawesi, Indonezia, au identificat cele mai vechi dovezi cunoscute ale utilizării substanțelor psihoactive, datând de acum aproximativ 25.000 de ani. Cercetătorii au analizat două schelete de vânători-culegători preistorici care prezintă semne specifice de uzură dentară, sub formă de șanțuri adânci și rotunjite. Cel mai vechi dintre aceste resturi umane datează de acum între 25.000 și 16.000 de ani, ceea ce ar putea indica prezența consumului de substanțe psihoactive încă din Pleistocenul târziu, conform datelor publicate în jurnalul Science Advances.

Identificarea arecolinei și modul de consum

Analizele biochimice efectuate pe dinții indivizilor antici au confirmat prezența arecolinei, substanța psihoactivă din nucile de betel. Profesorul Adam Brumm de la Griffith University a sugerat că practica modernă de mestecare a nucilor de betel cu var stins ar putea fi o evoluție a unui obicei mult mai vechi, care consta în sugera nucile de betel întregi. Cercetătorii suspectează că utilizarea acestora a fost o practică regulată, posibil zilnică, ceea ce ar fi putut duce la o stare de dependență.

Efecte asupra sănătății și ipoteza analgezicului

Cercetătorii au formulat ipoteza că utilizarea nucilor de betel ar fi putut începe ca un remediu pentru calmarea durerilor dentare, datorită efectului lor analgezic. Totuși, Adam Brumm a menționat că acest obicei a avut efecte adverse asupra sănătății orale, ducând la uzura gravă a dinților și, în unele cazuri, la expunerea pulpei dentare. Această situație ar fi putut crea un cerc vicios, în care utilizatorii apelau la nucile de betel pentru a trata durerea cauzată chiar de consumul acestora.