Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Cercetătorii de la Stanford, sub coordonarea lui Sergiu P. Pașca, au integrat organoizi corticali umani în creiere de șoareci modificați genetic.
- Experimentul a demonstrat că țesutul uman poate ocupa peste 90% din volumul cortical al șoarecilor după trei luni și poate forma conexiuni neuronale funcționale.
- Descoperirea neuronilor rari von Economo în acest model oferă noi perspective pentru studiul demenței frontotemporale.
O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford, coordonată de profesorul Sergiu P. Pașca, a reușit integrarea organoizilor corticali umani în creierele unor șoareci modificați genetic. Această metodă, denumită „xenocortical”, a permis dezvoltarea țesutului uman într-un sistem nervos viu. Conform datelor publicate în revista Nature pe 16 septembrie 2026, la trei luni de la transplant, peste 90% din volumul țesutului cortical al șoarecilor din experiment era de origine umană. Neuronii umani și cei ai șoarecilor au format circuite comune, realizând conexiuni care au ajuns până la nivelul măduvei spinării.
Utilizarea șoarecilor „apallial mice” pentru dezvoltare
Pentru experiment, cercetătorii au utilizat o linie specială de șoareci, numiți „apallial mice”, modificați genetic pentru a preveni formarea neocortexului și a altor structuri cerebrale. La vârsta adultă, acești șoareci dețineau aproximativ 2% din cantitatea de țesut cortical față de șoarecii obișnuiți. Spațiul creat de lipsa cortexului nativ a permis organoizilor umani, crescuți anterior în laborator din celule de la donatori sănătoși, să se dezvolte. Intervenția a avut loc la două zile după nașterea șoarecilor, când fiecare organoid conținea aproximativ 100.000 de celule.
Descoperirea neuronilor von Economo
În cadrul analizei țesutului uman dezvoltat în animale, cercetătorii au identificat neuroni von Economo (VEN), un tip extrem de rar de celule nervoase. Acești neuroni, care reprezintă aproximativ un neuron din 90.000 de neuroni corticali, nu fuseseră generați anterior în culturi de laborator sau în experimente de transplant în care organoizii concurau pentru spațiu cu cortexul rozătoarelor. Sergiu Pașca a menționat că aceste celule par să fie deosebit de vulnerabile în cazul demenței frontotemporale, o boală neurodegenerativă care poate debuta la vârsta mijlocie.
Implicații pentru cercetarea medicală
Modelul „xenocortical” ar putea facilita studiul unor afecțiuni precum schizofrenia, epilepsia, autismul sever, paralizia cerebrală și demența frontotemporală în condiții care nu pot fi reprodus în vitro. Cercetătorii consideră că această metodă poate ajuta la investigarea mecanismelor biologice și la testarea unor posibile intervenții terapeutice. Sergiu Pașca a precizat că s-a consultat cu experți de la Stanford și cu un comitet de etică extern privind bunăstarea animalelor implicate în studiu.