Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Reziliența unei echipe depinde de organizarea muncii și de disciplina managerială în stabilirea priorităților, nu doar de capacitatea individuală de a gestiona stresul.
- Factori precum obiectivele multiple simultane, întreruperile și lipsa responsabilităților clare pot crește presiunea asupra angajaților.
- O cultură organizațională care permite comunicarea dificultăților fără temerea unor sancțiuni este esențială pentru reziliența colectivă.
Conform expertului Constantin Măgdălina, Expert Tendințe și Tehnologii Emergente, reziliența unei echipe nu se rezumă doar la capacitatea angajaților de a gestiona presiunea, ci depinde și de modul în care este organizată activitatea. Elementele cheie includ organizarea volumului de muncă, stabilirea unor priorități clare și capacitatea angajaților de a raporta problemele în mod oportun. Acesta subliniază că o echipă care suportă stresul nu este neapărat rezilientă, ci poate fi pur și simplu una care nu are posibilitatea de a se oprește.
Factori care amplifică presiunea asupra angajaților
Presiunea asupra personalului poate fi accentuată de mai mulți factori organizaționali, precum numărul de obiective active simultan, întreruperile frecvente, întârzierile în procesele de aprobare și lipsa unor responsabilități bine definite. Expertul menționează că reziliența începe cu disciplina managerială de a face alegeri, în loc de aplicarea presiunii pentru creșterea volumului de muncă. De asemenea, în anumite contexte organizaționale, răspunsul la mesaje în afara orelor de program sau acceptarea constantă a sarcinilor suplimentare sunt interpretate eronat ca semne de implicare.
Importanța siguranței psihologice și a comunicării
Pentru a construi echipe reziliente, este necesară o cultură în care angajații să poată comunica dificultățile fără teama de reacții punitive. Potrivit sursei, reziliența colectivă crește atunci când membrii echipei pot cere ajutor sau pot negocia prioritățile fără a fi preocupați de protejarea imaginii personale. Reducerea stresului nu depinde doar de inițiative individuale, precum gestionarea stresului sau odihna, ci și de măsuri structurale, cum ar fi limitarea ședințelor inutile sau clarificarea criteriilor de finalizare a proiectelor.