Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Un raport al Institutului de Geopolitică de la Bruxelles, semnat de Thomas Laffitte, constată că mișcările de extremă-dreaptă au trecut de la dorința de a părăsi UE la tentativa de a o remodela din interior, fără a o distruge.
- Raportul distinge două scenarii: „EUseful”, în care suveraniștii descoperă utilitatea UE odată aflați la putere, și „EUseless”, în care conflictul între suveranisme paralizează instituțiile.
- Ponderea voturilor pentru forțele definite „dreapta radicală populistă” a crescut de la 9,65% la europarlamentarele din 2009 la 25,83% în 2024, iar la alegerile naționale acestea întrunesc circa 23% din voturi.
Raportul pornește de la un paradox: la zece ani de la Brexit, mișcările de extremă-dreaptă sunt mai puternice, dar aproape niciuna nu mai urmărește ieșirea din Uniune. Jordan Bardella a formulat abordarea: „Nu vrem să părăsim Uniunea Europeană; vrem să schimbăm totul fără a distruge nimic”. Laffitte numește această tendință „era post-euroscepticismului”. Costurile renunțării la Piața Unică, fondurile UE, moneda euro și puterea de negociere colectivă au făcut ca ideea părăsirii Uniunii să-și piardă atractivitatea.
Creșterea influenței electorale și penetrarea în sistem
Ponderea voturilor pentru forțele definite „dreapta radicală populistă” a crescut de la 9,65% la europarlamentarele din 2009 la 25,83% în 2024, iar la alegerile naționale acestea întrunesc circa 23% din voturi, comparativ cu mai puțin de 5% în 2009. Acestea nu mai sunt doar opoziție antisistem, ci pot forma majorități alături de PPE în Parlamentul European, contribuind la modelarea deciziilor.
Cele două scenarii: „EUseful” și „EUseless”
În scenariul „EUseful”, partidele de extremă-dreapta ajung la putere, dar descoperă utilitatea Uniunii, construind o „Europă a națiunilor” care apelează selectiv la Bruxelles, cu Consiliul European în prim-plan și Comisia slăbită. În scenariul „EUseless”, suveraniștii nu ajung la un numitor comun, înmulțesc vetourile și clauzele de neparticipare, iar Uniunea intră în paralizie. Pericolul nu este un „Brexit multiplicat de zece ori”, ci o „Europă-zombi” în care instituțiile supraviețuiesc, dar capacitatea de a lua decizii se diminuează.
Contradicții economice și geostrategice
Rassemblement National a propus înjumătățirea contribuției Franței la bugetul european, dar ar fi lovită de contradicții cu fermierii, regiunile și industria beneficiare ale politicilor comune. Guvernul Meloni are interesul menținerii unui buget european solid, având în vedere cele aproape 200 de miliarde de euro alocate Italiei prin planul de redresare post-COVID. Un guvern german condus de AfD ar putea bloca emiterea de noi titluri de datorie europeană, s-ar putea opune euro-ului digital și ar putea frâna Uniunea Piețelor de Capital.
Divergențe geopolitice și presiuni externe
În rândul partidelor de dreapta radicală nu există o poziție unitară privind Rusia: AfD este pro-rusă, dreapta poloneză vede Moscova ca amenințare existențială, iar Meloni este susținătoare a Ucrainei. Presiunea asupra UE vine simultan dinspre Est (Moscova) și dinspre Vest (tabăra aliniată cu Trump, inclusiv Elon Musk în favoarea lui Alice Weidel).
Greenlash și reconfigurarea agendei
Raportul utilizează termenul „greenlash” și observă că competitivitatea, reziliența și dereglementarea iau locul problemelor climatice în centrul agendei europene. Dreapta radicală poate prelua tranziția verde, schimbând motivația: nu salvarea planetei, ci independența energetică, cu energie nucleară ca instrument de suveranitate.
