Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Sistemul de îngrijire a vârstnicilor din județul Brăila include 15 servicii sociale, dintre care 9 cu cazare și 6 fără cazare, însă se confruntă cu presiunea costurilor ridicate și a deficitului de servicii, în special în mediul rural.
- Un cămin privat din Brăila, operat de S.C. Veneția Medical S.R.L., a anunțat închiderea începând cu 30 septembrie 2026, invocând dificultăți în obținerea autorizației ISU, ceea ce reduce și mai mult capacitatea de cazare.
- Costurile lunare pentru îngrijirea într-un centru privat licențiat depășesc frecvent 6.500 de lei, o sumă considerabil mai mare decât pensia medie, iar sistemul național de îngrijire este slab dezvoltat și are o distribuție inegală a serviciilor.
Sistemul de îngrijire în centre rezidențiale pentru vârstnici din județul Brăila, la 1 septembrie 2026, include 15 servicii sociale, conform datelor disponibile. Dintre acestea, 9 oferă cazare, iar 6 sunt servicii fără cazare, axate pe îngrijire la domiciliu și servicii comunitare. Majoritatea serviciilor cu cazare sunt concentrate în municipiul Brăila, cu excepția unui centru în Făurei și a două în mediul rural, în comunele Viziru și Măxineni. Un furnizor privat, S.C. Veneția Medical S.R.L., a anunțat închiderea căminului său începând cu 30 septembrie 2026, motivând imposibilitatea de a obține autorizația ISU. Pe lângă aceste servicii, județul dispune de trei unități de asistență medico-socială (UAMS), inclusiv UAMS Ianca și UAMS Minerva, aceasta din urmă fiind în curs de autorizare.
Provocări și costuri în sistemul de îngrijire
Accesul în căminele pentru persoane vârstnice este condiționat de lipsa familiei sau a persoanelor obligate legal la întreținere, lipsa locuinței și a resurselor proprii, venituri insuficiente sau incapacitatea de a se gospodări singure. Internarea într-un cămin este considerată o măsură excepțională, conform Legii nr. 17/2000. La nivel național, sistemul de îngrijire a vârstnicilor este slab dezvoltat, cu o distribuție inegală a serviciilor între mediul urban și rural. Costurile îngrijirii într-un centru privat licențiat depășesc frecvent 6.500 de lei pe lună, o sumă considerabil mai mare decât pensia medie din România, ceea ce obligă familiile să acopere diferențele financiare. Dezvoltarea serviciilor sociale se confruntă cu impedimente legislative, administrative și logistice, inclusiv procesul lung de obținere a licenței, dificultatea găsirii spațiilor adecvate și criza de personal din cauza salariilor neatractive.
Responsabilități și soluții propuse
Autoritățile administrației publice locale și furnizorii publici au obligația de a organiza și planifica serviciile sociale în funcție de nevoile comunității, priorități și resurse disponibile, conform articolului 119 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011. Obținerea autorizației de funcționare și monitorizarea serviciilor oferite de unitățile medico-sociale intră în atribuțiile Ministerului Sănătății. Extinderea serviciilor sociale în comunitate, precum îngrijirea la domiciliu și centrele de zi, este o alternativă recomandată pentru a preveni instituționalizarea și a menține seniorii în propriul mediu de viață. Pentru dezvoltarea acestor servicii, furnizorii pot accesa finanțări publice locale, subvenții de la bugetul de stat și fonduri europene.