4 semne că ai putea avea ADHD la vârsta adultă

ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) nu este exclusivă copilăriei. Milioane de adulți trăiesc cu această afecțiune, fără să o recunoască, deoarece simptomele pot diferi față de cele din copilărie. Se estimează că între 2% și 4% dintre adulți sunt afectați, iar nediagnosticarea este mai frecventă la femei, unde simptomele de neatenție pot fi mai evidente decât hiperactivitatea. Cercetările arată că ADHD nediagnosticat este asociat cu riscuri mai mari de divorț, venituri mai scăzute, niveluri mai joase de educație, dependențe de substanțe, accidente rutiere, demență și speranță de viață redusă.

Formele ADHD la adulți

Tulburarea are trei forme principale: tip predominant neatent, tip predominant hiperactiv-impulsiv și tip combinat. La adulți, forma neatentă este mai comună și se manifestă prin distracții ușoare, uitarea sarcinilor cotidiene, greșeli din neatenție sau evitarea activităților care cer concentrare susținută. Hiperactivitatea la adulți nu mai este neapărat agitația vizibilă din copilărie, ci se poate exprima prin vorbit excesiv, dificultăți de a sta liniștit sau nevoia constantă de a face ceva. Diagnosticul necesită mai multe simptome care afectează semificativ viața zilnică, la serviciu, acasă sau în relații, și presupune prezența unor manifestări încă din copilărie.

1. Reacții emoționale foarte intense

Dificultatea de a-și regla emoțiile este frecventă la persoanele cu ADHD, deși nu face parte din criteriile oficiale de diagnostic din SUA, conform Washington Post. Aceasta se manifestă prin schimbări rapide de dispoziție, reacții disproporționate sau sensibilitate accentuată la critică. Chiar și o observație percepută ca negativă poate declanșa anxietate, suferință sau o reacție emoțională puternică. Cercetările estimează că dificultățile de reglare emoțională afectează între 34% și 70% dintre persoanele cu ADHD. Aceste reacții nu sunt confundate cu depresia sau anxietatea, care sunt, de asemenea, mai frecvente în rândul persoanelor cu ADHD, dar diferă prin faptul că dereglarea emoțională poate fi un răspuns la un eveniment concret și se modifică rapid.

2. Dificultăți în organizare și atingerea obiectivelor

ADHD poate afecta funcțiile executive – abilitățile cognitive necesare planificării, luării deciziilor, stabilirii priorităților și finalizării sarcinilor. La adulți, aceste probleme pot apărea sub forme aparent banale: amânarea activităților, dificultatea de a respecta termene-limită, incapacitatea de a organiza pașii unui proiect sau probleme în stabilirea priorităților. Unele persoane reușesc să fie eficiente doar sub presiunea unui termen-limită, altele încep mai multe sarcini dar nu le finalizează. Cercetătorii au identificat, de asemenea, dificultăți în trecerea de la o activitate la alta, în luarea deciziilor și în anumite forme de memorie.

3. Percepția diferită a temporului

Persoanele cu ADHD pot avea dificultăți în a estima durata unei activități sau cât a trecut de la începerea acesteia. Psihologul Kevin Antshel, profesor la Universitatea Syracuse, descrie fenomenul astfel: „timpul poate părea că trece foarte încet atunci când activitatea nu este interesantă, dar se poate scurge extrem de repede atunci când persoana este absorbită de ceva care îi place”. Pe rețelele de socializare, această dificultate este numită adesea „orbire temporală”, dar specialiștii preferă să vorbească despre o procesare diferită a temporului. Această particularitate poate explica de ce unele persoane cu ADHD întârzie frecvent, subestimează durata sarcinilor sau sunt surprinse de cât de repede a trecut ziua.

4. Concentrare excesivă asupra unui singur lucru

Hiperconcentrarea este un alt fenomen descris frecvent de adulții cu ADHD. Se referă la capacitatea de a deveni atât de absorbit de o activitate încât persoana pierde din vedere tot ce se întâmplă în jur. Poate părea un avantaj, mai ales atunci când activitatea este interesantă sau captivantă. Însă problema apare atunci când această concentrare intensă împiedică îndeplinirea celorlalte responsabilități. O persoană poate petrece ore întregiându-se la un proiect sau urmărind un subiect care o pasionează, uitând să mănânce, să răspundă la mesaje sau să se ocupe de alte sarcini urgente. Un studiu din 2019 a constatat că adulții cu mai multe simptome de ADHD raportează și episoade mai frecvente de hiperconcentrare.

Cum poate fi diagnosticat ADHD la vârsta adultă

Uneori, adulții descoperă că au ADHD abia după ce un copil sau un apropiat este evaluat pentru această tulburare, deoarece aceasta are o componentă genetică puternică. În alte cazuri, schimbările din viață sau creșterea nivelului de stres scot la ivirea dificultăți care până atunci fuseseră compensate prin rutine și strategii personale. Dacă există suspiciune de ADHD, primul pas este o discuție cu medicul, care poate recomanda o evaluare de specialitate. Diagnosticul presupune un interviu clinic și analiza istoricului simptomelor, inclusiv a celor din copilărie, și nu se bazează doar pe chestionare de screening. Există și chestionare de screening, precum unul cu șase întrebări, care pot indica un risc crescut de ADHD, dar nu pot înlocui evaluarea medicală. Un diagnostic corect permite identificarea tratamentului potrivit, care poate include medicamente stimulante sau nestimulante și diferite forme de terapie. Pentru mulți adulți, înțelegerea tulburării poate avea și un efect important asupra imaginii de sine: dificultățile cu care s-au confruntat ani la rând nu sunt neapărat semne de lene, lipsă de motivație sau de voință, ci pot fi manifestări ale unei afecțiuni care poate fi tratată.