Pe scurt, de la Ziarist
REZUMAT AI- Radu Nicosevici analizează conceptul de „taxă pe timp”, referindu-se la timpul pierdut de cetățeni în procedurile administrative.
- Sunt prezentate date despre Statele Unite, unde cetățenii pierd, în medie, circa 50 de ore pe an cu birocrația, un interval de aproximativ cinci ori mai mare decât în Danemarca sau Marea Britanie.
- Autorul propune ca indicatorul de succes al digitalizării să fie timpul necesar cetățeanului pentru finalizarea unei proceduri, nu doar numărul de platforme disponibile.
Radu Nicosevici discută despre impactul administrativ asupra cetățenilor, utilizând conceptul de „taxă pe timp” introdus de jurnalista americană Annie Lowrey. Această „taxă” reprezintă timpul pe care indivizii îl consumă pentru completarea documentelor, căutarea informațiilor și așteptarea răspunsurilor din partea instituțiilor. În Statele Unite, acest fenomen este estimat la o medie de aproximativ 50 de ore pe an pentru fiecare persoană, fiind menționat că povara este mai mare pentru persoanele cu venituri mici.
Comparații internaționale și lipsa concurenței
Conform analizei, cetățenii din Statele Unite alocă de aproximativ cinci ori mai mult timp completării formularelor statale comparativ cu cetățenii din Danemarca, Marea Britanie sau Coreea de Sud. Nicosevici sugerează că diferența nu rezidă în disponibilitatea timpului, ci în cerințele mai reduse ale administrațiilor din aceste țări. Autorul subliniază că, spre deosebire de sectorul comercial, unde un client poate schimba un furnizor, cetățeanul nu are posibilitatea de a alege altă instituție pentru servicii publice obligatorii, ceea ce face ca timpul pierdut să nu fie penalizat de piață.
Impactul asupra societății și digitalizarea
Opinia evidențiază faptul că pierderea timpului poate deveni o problemă civică, afectând în mod disproporționat persoanele care nu au resursele necesare pentru a naviga procedurile complexe. În contextul eforturilor de digitalizare și debirocratizare, Nicosevici propune o schimbare de perspectivă: evaluarea eficienței statului nu prin numărul de platforme lansate, ci prin timpul efectiv necesar unui cetățean pentru a rezolva o problemă sau numărul de ori în care trebuie introduse aceleași informații.
